Moartea Poetului (poem inedit de Galina Martea)

În agonie gândul îl mai poartă,

Fiind în luptă cu întreg ţinutul,

Lumina sorţii vrea s-o mai împartă

Cu vorbele ce-i leagănă-aşternutul.

În agonie vrea să mai rostească

Acordul de cuvinte-mbrăţişate,

Cu îngerul din suflet să privească

Culorile din cer amestecate.

În agonie să-şi găsească pruncul,

Crescut prin cântecul ideilor măreţe,

Şi cu-ntunericul ce-i sfâşie sfârşitul

S-adune publicul ce ştie să răsfeţe.

S-adune sunetul, vibraţia gândirii,

Cu farmecul ce ştie să-i vorbească

Şi-n clipa de tăcere a nemişcării

Cu cugetul să râdă, să glumească.

Să mai adune, să mai întâlnească

Lumina ce-i adulmecă vederea

Şi pe ascuns cu har s-ademenească

Fiorul care-i sfârtecă puterea.

În agonie să mai dea cu ochiul

Spre infinitul din amurgul serii

Şi cu orgoliu să-şi ridice premiul

În ora cea dintâi a afirmării.

Şi prin descrierea frumoasă a naturii

Să cânte, să încânte lumea toată

Şi-n clipa de lansare a făpturii

Aplauze nestinse să se bată.

Să bată vântul peste-a sa făptură

Şi zgomotul să-mbete libertatea,

Şi din această lume, aventură,

Să se strecoare, închizându-şi cartea.

Să pună punct la pagina rămasă

Şi sensibilitatea-i pur-extremă,

La viaţa de artist – ambiţioasă,

La nesfârşit spălată prin dilemă.

Să pună capăt stărilor de suflet,

Pictate în imagini şi poeme,

Iar liniştea ce mai dona răsuflet

Să-i stea de veghe între cer şi vreme.

Să-i stea de veghe simpla împăcare,

Fiindu-i sărbătoare – înălţarea,

Cu bunecuvântată îndurare

Leagăn să-i fie crucea şi iertarea.

Leagăn să-i fie mândra pocăinţă

Prin sfintele cetăţi în cugetare

Şi chipul desluşit de-a sa fiinţă

Să-i ierte moartea, firea ce nu moare.

(Versuri din volumul „Pe muchie de lumină”, autor Galina Martea,

Editura Tipo Moldova, Colecția „Opera Omnia”, România, 2020).

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *