Alexandru-Eusebiu Ciobanu-Mariana Gurza, un poet cu suflet de înger (2.10.1955-26.03.2021). In Memoriam

S-a născut la 2 octombrie 1955 în Oțelu-Roșu,  Autoarea, născută în casă parohială din Ohaba-Bistra, s-a bucurat de binecuvântarea preotului Ioan Țerovan pe care l-a perceput ca pe un bunic.

Este urmărită și acum de drama familiei refugiată din Bucovina de Nord după evenimentele de la Fântână Albă.

Tata Rizac Ioan, născut în Banila pe Siret, raionul Strorojinet, reg. Cernăuți (România Mare) și mama Plăvan Viorica (Rizac) născută la Cupca, comuna Cupca, județul Storojineț.

Mariana Gurza, încurajată de profesori, a scris dintotdeauna. Își amintește cu nostalgie de profesorul de română Axente Staicu din școală generală.

S-a căsătorit cu Vasile Gurza și au rezultat doi copii, Vlad-Gabriel și Ioana Valentina.

Mai târziu, încurajată de membrii familiei avându-l ca mentor pe criticul Adrian Dinu Rachieru, au urmat mai multe volume. O parte din poeziile ei au fost traduse în engleză, sârbă, albaneză și publicate în reviste de cultură din România, și străinătate. Are mai multe apariții în diferite antologii și volume colective. De asemenea, a îngrijit trei ediții de memorialistică dedicate lui Vasile Plăvan, Petru Ciobanu și Ioan Slavici, importanți scriitori și oameni de cultură.

Cărturarul Artur Silvestri a reprezentat un model de corectitudine și abnegație pe câmpul culturii. Împreună au definitivat mai multe reviste literare, înscriind astfel o nouă geografie literară. A fost redactor la ,,Abecedar de cuget românesc, și redactor la  ,,Intermundus Media.

Mariana mărturisește că, din clasele primare s-a simțit atrasă de poezia marilor poeți români Eminescu și Coșbuc. În anii de liceu, gândurile i-au stat în „forme geometrice prinse în unghiuri de vers“. Mariana comentează: „Într-o viată de om pe drumuri lungi, întâlnești, cunoști oameni. Am învățat să iubesc omul. Să-l înțeleg în felul său, fiecare având un univers propriu. Respectul și iubirea fată de aproapele tău, mi-au fost de folos. Din respect pentru tară mea, pentru neamul românesc, îmi las pana să scrie așa cum simt, așa cum Cel de Sus mă învrednicește“.

Pentru toate acestea și pentru multe altele, este numită „Poeta cu suflet de înger”.

Mariana Gurza locuiește în Timișoara, România. Contactul direct cu oameni, lucrând ca referent superior în cadrul A.J.O.F.M. Timiș, a făcut-o să etatizeze până la pensionare, și mai mult cu realitatea vremurilor noastre.

A fost redactor șef la Revista Logos și Agape, revistă fondată în 2017. A fost redactor și la alte publicații literare periodice și online. Ziarul Demnitatea, Columna 2000 care apare periodic, Armonii Culturale.

Se stinge din viată, pierzând lupta cu nemilosul virus, era internata de 12 zile la ATI (Timișoara), starea s-a agravat : in seara zilei de 26.03.2021, decesul a fost înregistrat in jurul orei 22

Mariana Gurza lasă în urma ei o operă fără îndoială semnificativă, îmbogățită de poezie și eseu care contribuie la cultura ultimelor decenii. Poezia ei, esențialmente asemenea unei autobiografii a sufletului, este o mărturie indiscutabilă atât a dramelor trăite, cât mai ales a fericirii dobândite prin contemplare.Pășind curajos și demn peste pragul fragil dintre viață și moarte, un om care a reușit să facă versuri din Cuvântul lui Dumnezeu este acum de mână cu El. (Alexandru-Râtă)

***

Mama a folosit calculatorul de când îmi aduc eu aminte. A fost acel scriitor care a renunțat acum multă vreme la peniță. Răsfoind printre fișierele mamei mele am descoperit că printre ultimele accesate este ”Ultimul strigăt”, există și o carte cu același nume. Am ales să împărtășesc una dintre poeziile mamei ca un ultim mesaj, un ”ultim strigăt” de adio. (Vlad-Gabriel Gurza, fiul poetei)

AM RĂMAS ÎN LUMINĂ

Doamne, ce multă lumină

dai acestei lumi în agonie.

Şi însetatei de mine,

mi-ai dat să beau din apa vie…

Când sângele a ţâşnit

ca într-un plâns,

m-ai purtat spre lumi necunoscute

ca să o iubesc şi mai tare pe-a mea.

În ea m-am întors, alături cu Tine

deasupra cu cerul înseninat.

Eu… Ocolisem moartea…

Rămas bun, iubită mamă.

Rămas bun, iubită bunică.

Rămas bun, iubită soție.

Rămas bun, iubită soră.

Rămas bun, poet al sufletelor noastre.

A consemnat,

Alexandru-Eusebiu Ciobanu,

Gazetar.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *