Cristian Em Stefănescu-*** (poeme)

Fără ziduri între Dumnezeu și om

plouă ca pentru un sfârșit de lume
cu fiecare picătură lovind turbat
cuvertura de tablă aurită a bisericii din sat
până la eroziune
până la descărnarea de sacru
tavanul purtând chipul lui Cristos biruitor
într-o togă argintată
se sfarmă și trage cu el robele violet ale sfinților din jur
și sfinții se agață de brațe îngerești și cad împreună
pe podeaua de marmură
aruncă șrapnel de vitralii biblice
pe drumul de noroi unde un cerșetor orb
purtând de frig un sac de rafie
rostește o rugăciune aprinsă
sub cerul liber
nealterat de ziduri scumpe
între Dumnezeu și om

Copilărie de unică folosință

un copil părăsit într-o pungă de plastic
lovește cu piciorușul peretele transparent
câștigă libertate pe muchie de trotuar
și începe dintr-o dată să plângă
de foame de nesomn de lipsă
pentru un timp nedefinit
după o cauză pierdută
ne pasă nu ne pasă
asta-i întrebarea
și
banda se sfârșește brusc
scot monede din buzunar
vreau o pungă la 2 bani
am ceva de aruncat
plătesc cash și ies pe stradă
unde aruncă toată lumea
pungile copilăriei

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *