Tinerilor le place să citească

     

     Deși majoritatea sunt de părere că tinerii au încetat să mai citească, fiind pasionați de tehnologie și alegând să își piardă timpul printre paginile de la google și paginile rețelelor de socializare, unii dintre ei aleg paginile tradiționale, cele ale cărților. Așa am ajuns să discut cu Nistor Bianca Petronela. A fost elevă a Școlii Valea-Seacă, structura Conțești, iar în prezent urmează facultatea de drept. Pasiunea ei pentru cărți mi-a atras atenția, ea având o bibliotecă impresionantă și o pagină de instagram în care ne ține la curent cu ceea ce mai citește.

        Bianca, ne poți spune care este cartea ta preferată?

     ”PRINTRE TONURI CENUȘII”- RUTA SEPETYS, am citit această carte acum doi ani, dar nu am reușit să mi-o scot din minte. Paginile ei ne redau o poveste cutremurătoare, fiecare frază reușeste să te prindă și să-ți provoce un amalgam de emoții și trăiri. Totuși, lucrul cel mai tulburător la această carte este faptul că toată această poveste este una adevărată, este o mărturie a unei adolescente de 15 ani care a fost deportată în Siberia alături de mama și fratele ei mai mic. Este o lectură ce ne prezintă o altă parte a celui de-al Doilea Război Mondial, un alt tiran, un alt nume ce îngrozea oamenii: Iosif Stalin, este o altă urmă adânc lăsată de comunism, plină de suferință, ce nu va putea fi ștearsă niciodată.

Sursă foto, instagram: biancareadss

        De ce ai recomanda această carte?

     De ce aș recomanda această carte? Răspunsul este unul foarte simplu: SPERANȚA. Singurul lucru care îi făcea pe oameni să reziste chinurilor cumplite la care erau supuși, frigului, lipsa hranei. Deși aveau corpurile sleite de vlagă, inimile frânte, iar mințile inundate de gânduri nerge, ei nu și-au pierdut speranța că o să se regăsească cu cei dragi, iar iadul prin care treceau acum va avea un sfârșit. Paginile cărții sunt presărate și cu zâmbetele oamenilor, amintirile din vremurile frumoase, glume și iubire, fapt ce ne arată că în viața nu există doar alb și negru, uneori lucrurile sunt gri.

          Ai un personaj preferat?

     Nu am doar unul, personajele care mi-au atras atenția sunt cele două femei curajoase, Lina și respectiv mama ei. În ciuda a tot ceea ce li se întâmplă ele luptă în continuare. De ce mi-au rămas în minte? Ei bine, în ceea ce o privește pe micuța Lina, ea își punea sufletul în desen, imprimând pe pagini nenumărate toate gândurile sale, tot ce vedea în jur, pornind de la chipuri schimbate de boală și tristețe, până la peisaje lipsite de viață, iar toate aceste desene erau în tonuri cenușii. Asta este dovada că o pasiune te poate elibera de unele sentimente care te neliniștesc. Își elibera toate emoțiile pe foaie.

     Mama Linei, Elena, m-a cucerit datorită caracterului ei. O femeie plină de curaj, modestie, și cel mai important: iubire. Aceasta îngrijea toti oamenii bolnavi, îi bandaja și le trata rănile, negocia cu rușii pentru viața celor la care ținea, împărțea orice bucată de mâncare cu aproapele său. Nimic nu îi putea sta în cale când venea vorba de familia sa, iar cuvântul ce o definește este credința. Totuși, cartea trebuie citită pentru a vedea ce soartă îi rezervă viața.

         Ce te-a surprins la această carte?

     Cartea în sine reprezintă o surpriză, este captivantă de la început până la sfărșit, dar o replică mi-a rămas imprimată în minte: „V-ați întrebat vreodată cât valorează viața unui om? În dimineața aceea, viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.” Aceasta reușește să transmită emoții, te face să simți tristețea personajului, ceea ce rar se întâmplă, dar ăsta este efectul unei cărți bune, nu?

     Desigur că există surprize și din partea unor oameni ce alcătuiau „tabăra adversă”, lucruri la care nu te așteptai din partea unor oameni care au rolul de călăi, fapt ce ne arată că umanitatea nu a fost ștearsă chiar de la toți, dar aceste aspecte se vor descoperi răsfoind paginile.

        De ce merită citită această carte?

     Cartea merită citită din foarte multe motive, merită să descoperim niște personaje foarte bine conturate, merită să descoperim tot ce s-a întâmplat în jurul nostru. În final, cartea asta reprezintă, realitatea. O realitate pe care mulți dintre cei care nu mai sunt printre noi au trăit-o și poate nu au mai apucat să o povestească.

     Scurtă prezentare: „ Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescenta de cincisprezece ani, fiica de rector universitar, se pregatește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și asteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe fratele ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând ce destinație au: Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care le trimite în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această mișcătoare și tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viața ei și a celor apropiați, cu singura armă de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o țină în viață?”

Publicat în InterviuRecomandat0 recomandări

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag