Tom Thomson, pictorul peisagist devenit legendă a Canadei

Abordarea artei dintr-o perspectivă diacronică presupune, la răstimpuri, și unele poziționări în diverse puncte fixe ale axei temporale. Astfel, vom traversa Atlanticul și îl vom cunoaște pe Tom Thomson, pictor peisagist canadian și un personaj deosebit de misterios pentru lumea de peste ocean. Înainte de a discuta punctual trăsăturile unuia dintre tablourile sale, ne vom opri atenția asupra biografiei pictorului, pentru a situa în context opera de artă.

Elemente biografice

Tom Thomson (1877-1917) a fost inițial un mare iubitor al sportului. Treptat, a început să realizeze schițe și caricaturi ale apropiaților, iar în primii ani ai secolului al XX-lea a lucrat ca designer grafic pentru Maring & Ladd, o companie din Seattle a cărei specializare era logo-ul. Acolo a învățat să caligrafieze și să picteze. Cu toate acestea, un punct cheie al vieții sale l-a reprezentat anul 1908, când el, deja familiarizat de trei ani cu orașul Toronto, se angajează la Grip, principala companie de design grafic din țară, care a introdus în Canadastilul Art Nouveau, gravura metalică și procesul CMYK (folosit în printare).

În cadrul Grip se întrunea Grupul celor șapte, asupra căruia Thomson a avut un impact incontestabil, cu toate că nu a fost membru oficial. Deși la prima vedere se relevă drept adunări distincte, formulările artistice propuse de Grip și Grupul celor șapte trădează existența unui liant, al unui punct comun, anume J.E.H. MacDonald, liderul, care făcea parte din ambele grupări și care a pledat neîncetat pentru pictura în aer liber – obicei pe care l-a insuflat și partenerilor săi, inclusiv lui Thomson.

În acest punct, înțelegem de ce toate publicațiile de istoria artei îl amintesc pe Thomson cu titulatura de pictor peisagist. El practica pictura în plein-air, în Algonquin Park, locul în care a putut să surprindă pe pânză cât mai multe specii de pin. 

Jack Pine, tablou al realității presărate cu influențe simboliste

Titlu: Jack Pine 

Perioadă: 1916-1917

Tehnică: ulei pe pânză

Dimensiuni: 127,9 x 139,8 cm

Locație: National Gallery of Canada, Ottawa

Apartenența acestui tablou, care i-a consacrat numele, poate fi privită din două perspective: în primul rând, aparține Postimpresionismului, care nu este un curent artistic propriu-zis, ci, mai degrabă, se dezvăluie drept suma unor reacții și căutări novatoare disparate. Astfel, se pot observa, prin lentila acestei manifestări, numeroase suprafețe vizibil delimitate, care oferă impresia unui mozaic de puncte colorate. În al doilea rând, tabloul se situează în cadrul stilului Art Nouveau datorită caracterului decorativ al compoziției și liniarismului realizat din petele de culoare (care amintesc de tehnica sgraffito). 

Inspirat din natură, compoziția spațială a lucrării reflectă nu doar o perspectivă construită coerent, ci și conservarea intenției de redare a spațiului înconjurător într-o manieră ce camuflează semnificații. Astfel, tabloul postimpresionist are tangențe evidente cu Simbolismul, întrucât pictorul a căutat să reprezinte corpurile ca pe niște obiecte de atracție ezoterică ce înglobează prin artificialitatea culorii aplicate valențe ascunse – cu toate acestea, stilizarea nu este la fel de pregnantă ca în tablourile Fridei Kahlo sau ale lui Gustav Klimt. Nici tratarea în chip de mozaic nu prezintă accente la fel de puternice ca în compozițiile lui Vincent van Gogh. Astfel, Thomson a compus o scenă veridică, inspirată din natură, dar căreia i-a atribuit un caracter decorativ prin împărțirea într-un eșafodaj de suprafețe și linii, care se îndepărtează de reprezentarea obișnuită a obiectelor. 

Alte două aspecte demne de remarcat ar fi tematica și cromatica. Încă din 1913, Thomson frecventa Algonquin Park de primăvara până toamna, practicând și pescuitul, nu doar pictura. Tematica naturii este, astfel, susținută prin patru elemente de compoziție ușor delimitabile: pinul, pământul pietros în care-și are rădăcinile, dealurile din fundal (din apropierea Golfului Carcajou) și cursul apei. Scoarța pinului este realizată prin introducerea modelului decorativ și abstract – ceea ce amintește de experiența sa în calitate de designer grafic. Cromatica nu relevă un contrast puternic, ci dimpotrivă, unul stins, inspirat din realitate, care proiectează pinul în prim-plan, oferind impresia unei umbre de arbore. Culorile pământii se situează relativ în planul unui contrast al complementarelor și nu în opoziția clar-obscur, cum ar fi fost în cazul unei picturi pur realiste.

Thomson, legendă a Canadei

Moartea lui Thomson a fost una incertă: el a dispărut în urma unei excursii, când canoea sa goală a fost găsită în lacul din Algonquin Park; trupul pictorului a fost descoperit opt zile mai târziu, cu o rană în zona tâmplei drepte. Conchidem că Tom Thomson, ]n ciuda sfârșitului tragic, prin înecare, rămâne una dintre principalele valori ale școlii de pictură canadiene, fiind totodată și unul dintre întemeietorii ei. Probabil datorită misterului din jurul morții sale, Thomson a devenit o legendă a Canadei.

Publicat în Arte vizuale, CulturăRecomandat0 recomandări

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag