TUDOR ZBÂRNEA, UN ARTIST PLASTIC DIN BASARABIA CARE NU ARE NEVOIE DE RECLAMĂ

 Cine nu-l știe, Să-l cunoască, La umbra dorului, Pe care el o lasă, Vin cârduri de stele Din talent să pască… Să savureze din paletă, Trei culori: Roșu, Galben și Albastru Tezaur de suflare Românească! Tudor Zbârnea, Artistul plastic de dincoace de Prut, care nu are nevoie de reclamă, pentru că e un nume cunoscut atât în Basarabia, cât și după hotarele ei. Pe lângă faptul că este un Artist Plastic de talie, mai deține și postul de Director al Muzeului Național de Arte Plastice din municipiul Chișinău, o clădire care a căpătat aspectul pe care îl are datorită acestui Om plin de energie, cumsecădenie și asiduitate asemeni picăturii de apă care sparge piatra, picurând de mii de ori pe același loc. Tudor Zbârnea găsește timp și pentru atelierul de creație și o mulțime de alte lucruri care doar îi întregesc portretul din cele mai frumoase unghiuri ale activității sale. La al câtelea număr de vernisaj, nici nu mai țin minte, am venit cu o jumătate de oră mai devreme pentru a imortaliza câteva aspecte. La acel eveniment minunat, iubitorii de frumos au început să se strângă în una din cele mai mari săli ale Muzeului național de Arte Plastice. Pot să afirm că la deschidere era prezent un public destul de impunător. N-o să dau nume, pentru a nu obijdui pe cineva, dacă îl scap din vedere, și o să mă axez doar pe creația plasticianului – un număr de pânze nici prea mare, nici prea mic, pentru a nu obosi ochiul spectatorului, ba din contra pentru a memoriza cele mai de vârf creații, care armonizau perfect cu arhitectura și tot ce se petrecea în spațiul deja aglomerat de public. Un public select, format din prieteni, colegi de breaslă, poeți, actori, deputați, oameni de cultură și poate că și din cei care au nimerit aici pentru prima dată și n-au greșit. Aveau cu ce să-și încarce sufletele văduvite de influența frumosului, din pricina aceluiași virus ucigaș, care i-a adus pe toți vizitatorii cu măști pe față, inclusiv și vinovatul acestui eveniment fastuos, Tudor Zbârnea. Nu a lipsit nici fiica, ginerele și nepoțelul Artistului, fapt care, în afară de bucurie, i-au mai stârnit și ceva emoții. Artistul, în cadrul evenimentului, a  reușit să dea câteva interviuri jurnaliștilor de la radioul și televiziunea națională, să mai facă o poză cu colegii pentru istorie și să mai schimbe o replică două cu cei care îi admiră creația, să adune câteva buchete bune de flori și să se umple de emoții pe toate căile ca un copil de clasa întâi. În luarea de cuvânt așa și a spus: „Mai stupid și mai incomod ca astăzi nu m-am simțit niciodată”, avea de ce, a fost lăudat pentru meritele de care s-a învrednicit pe parcursul carierei de Artist Plastic, pe bună dreptate, dar emoțiile rămân emoții. În expoziție au fost și câteva pânze din arhiva sufletului, un lucru care te face să observi evoluția în timp a Artistului, și o serie de pânze în care Artistul a mai urcat o treaptă, dacă nu mai multe, în căutările de sine. Pictura lui are ceva din frescele vechi, ceva de la vitraliu și de la goblen, care în final te magnetizează la apropiere și nu-ți dă voie să te desparți de tablou atunci când cineva te împinge din spate, pentru a savura și el din creația Artistului. Culoarea: pe undeva suculentă, pe undeva palidă, pe undeva scursă, pe undeva scăpată de sub control, dar de fiecare dată cu părticele când mici, când mai mari, care apar ca prin ceață, pentru a te adânci, în mod special, în istoria creării unui tablou sau altul. Artistul nu spune niciodată totul până la capăt, ascunzând câte ceva sub un văl de taină și descântec. Acolo unde la prima vedere neglijează desenul, o face în mod special, pentru a accentua parte filosofică și, de ce nu, psihologică a personajului. Prin ceea ce a expus de data aceasta, Tudor Zbârnea ne atenționează că încă nu și-a spus ultimul cuvânt, ghemul căutărilor de sine poate că nici la jumătate încă nu a ajuns, el ține firul în mână, îl ține strâns și de fiecare dată îl trece prin prisma gândirii la temperaturi înalte. Mie nu-mi rămâne decât să-i urez să nu scadă nici cu un grad temperatura de fierbere a activității sale artistice și să mai bucure ochiul ager al spectatorului cu creația sa mulți-mulți ani mai departe, urându-i sănătate și noi succese pe un tărâm unde este loc pentru toți.

Publicat în Fără categorieRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *