Gheorghe Erizanu este un om obișnuit care scoate cărți, face jurnalism și scrie despre cărți cu firescul cu care cultura ne apropie de oameni. Iar oamenii obișnuiți „ascund în cotidian curajul și‑l expun în situații extreme”. Cea mai recentă carte, Și‑am să devin erou. Texte egoiste, este o probă de curaj și o explorare a cotidianului ultimilor ani: cu un Chișinău apocaliptic și larvar, ca „o bortă a pământului”, cu sate părăsite, cu scrisori ascunse și iubiri care nu au mai fost, cu piață de carte, alegeri electorale, pandemie și război. Să nu vă lăsați păcăliți de subtitlu, textele egoiste nu sunt literatură de sertar, ci incursiune lucid‑amară în (i)realitatea imediată!
Stilul său minimalist, cu observații precise și intuiții fulgurante, amintește de reportajele lui F. Brunea‑Fox de acum unsprezece decenii despre „simple întâmplări” cu marginali, excluși, oameni ai periferiei sau refuzați ai sorții. Dar blogogramele lui Gheorghe Erizanu sunt mai mult decât un exercițiu jurnalistic sub presiunea deadline-ului, sunt incursiune în istorie, sunt aplecare spre cultură, sunt memorie afectivă, sunt fâșii de viață așa cum e ea. Atunci când scrie, jurnalistul și editorul de carte își schimbă neîncetat locurile, iar realitatea e prinsă în cadre largi prin ochii jurnalistului și analizată microscopic prin ochii omului care ne aduce cartea.
Secvențe egoiste: Investiția în cultură e mai profitabilă decât cea în agricultură, Scuarul Ghibu, Romancierul de export, Cine și cum scrie istoria, Cine va purta uniforma școlară, Cultura e un bun comun, O țară bogată, monșer, Pleacă câinii din Republica Moldova, Satele au rămas fără bețivi, La chemat fete, Optimiștii rămân, Vara în care procurorul avea ochii verzi, tzara mea, Trompetele îngerilor, Președintele și cavalerul, Muzeul literaturii române e închis. Nu deranjați, Boierii pandemiei și numărătoare de frați, Sub pod, Oamenii mici, Cum apar iluminații, Metoda Katz, O carte în așteptare. Citim împreună, Arta în vremuri de război, Și‑am să devin erou.
Ca jurnalist, Gheorghe Erizanu scrie o proză minimalistă, de atitudine, iar ca editor are curajul de a pune prețul corect pe coperțile cărților pe care le scoate la editura Cartier. Pe o piață de carte în care hârtia este tot mai scumpă, iar cititorii sunt tot mai puțini, acest lucru, care ține de firescul culturii, îl face pe Gheorghe Erizanu un erou.
