Un proiect care a prins aripi

Pe la mijlocul verii, când mai tânărul prieten Mihai Vacariu mi-a propus să ne vedem ca să-mi expună un proiect cultural, am acceptat cu plăcere. Mascați după moda zilelor noastre, așezați unul pe un capăt, celălalt pe altul al unei bănci din
parcul cartierului meu, am stat vreo oră de vorbă. Ce-mi povestea el cu mult entuziasm mă bucura, mă încălzea și pe
mine, dar, în același timp, rațiunea și experiența mea cu treburile de la noi îmi provocau și o bună doză de scepticism.
Cum să nu fi fost entuziast auzind proiectul relansării revistei Timpul, pe care am condus-o vreme de aproape un sfert
de secol, în condiții favorabile editorial și financiar vreme de vreo șapte ani și în condiții de nedescris alți vreo paisprezece? Și nu era vorba numai despre renașterea revistei ca atare, ci de un proiect cu mult mai ambițios – un megaportal „mamă”, care să provoace nașterea altor zeci, poate sute de publicații asociate, în diverse localități din țară și din lume, în universități, facultăți și școli, în jurul altor instituții. Cum să nu ți se pară asta un vis, când în ultimii ani abia reușeam să găsesc resurse pentru ediția tipărită a unei singure reviste?

De bună seamă că nu i-am împărtășit tânărului meu prieten scepticismul, nu e stilul meu să descurajez pe cineva care chiar dorește să facă ceva, ceva care mi se pare important, mai ales în zona culturii și a educației, dar și în alte domenii pe care le socotesc importante. Nu doar că nu l-am descurajat, ba din contra, l-am încurajat, sfătuindu-l doar să meargă încet, pas cu pas, cum ar spune un personaj al zilelor noastre, pentru a evita riscul sufocării. L-am încurajat, prin urmare, și i-am promis ajutorul. Am scris primul editorial, cel de salut ca să spun așa, apoi mi-am adus rubrica „Lecturi pandemice” pe megaportalul Timpul. Nu am făcut asta fără intenție. Părerea mea este că lectura e esențială pentru formarea și devenirea noastră ca oameni.

Dar important nu este modesta mână de ajutor dată de mine, ci ceea ce au reușit să facă Mihai Vacariu și mica sa
echipă, deocamdată mai degrabă voluntară, pe care a format-o în jurul său, de la salvarea proprietății titlului (nu intru în
detalii, dar e palpitant, poate va povesti el cândva) și realizarea unor parteneriate instituționale cu Ministerul Educației
și inspectoratele de resort, primării etc., până la suportul logistic acordat noilor nuclee Timpul. Numai când mă gândesc
cât trebuie să consume pe drumuri, internet și telefon, mi se sparie gândul!

De la proiectul care mi se părea mai degrabă fantast, de acum vreo șase-șapte luni, și până astăzi, s-au făcut niște pași incredibili. Nu-mi vine să cred că, într-un timp atât de scurt, un fel de vis cu ochii deschiși a devenit realitate, că un proiect atât de important pentru cultură și educație a prins aripi și zboară. De bună seamă că îi doresc zbor lung și fără turbulențe. Și, la fel de sigur este că, pe măsura puterilor mele, voi susține în continuare această splendidă aventură a spiritului. Nici nu mă așteptam ca la vârsta mea, care nu mai este deloc fragedă, să mai fiu în stare să mă entuziasmez pentru o cauză, să mă pot mobiliza pentru ea. Cred că ar trebui să-i mulțumesc prietenului Mihai și încă mai tinerilor lui colegi.

Se împlinesc acum 145 de ani de la apariția primului număr al celebrului ziar Timpul. Ce a însemnat acesta pentru
cultura, politica și viața publică românească, știm bine cu toții. Și-a dat seama de asta până și Banca Națională a României. Cine a avut ocazia să vadă bancnota de 500 de lei, cea mai mare din sistemul nostru monetar, a observat ce bine arată
frontispiciul ziarului imprimat pe reversul acesteia, alături de Biblioteca Centrală Universitară din Iași. Pe avers este
portretul lui Eminescu. În general, cultura are bani pe sponci, dar măcar este omagiată pe cea mai puternică bancnotă!
Echipa Timpului, echipa acestui timp, a ales să lanseze public proiectul cu prilejul acestei aniversări. Cred că tinerii mei
colegi au dreptate, nu se vor face de râs la aniversare. Nici după aceea

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Print
Cristina-Claudia Ciobotaru

Metamorfozele mefistofelice ale cotidianului

Când citești prozele lui Florin Iaru, e imposibil să nu rămâi șocat și să nu te întrebi încontinuu: cum e posibil așa ceva? Indiferent de

Print
Silviu Romaniuc

Așteptând ca moartea să se întâmple

Publicat la sfârșitul anului 2020 (Polirom), (micro)romanul lui Bogdan Răileanu, Să nu lași moartea să te găsească, propune, la o primă vedere, povestea conceperii baladei

Print
Codrin Dinu Vasiliu

Lecturi de vacanță și post-vacanță

Unul dintre cele mai importante momente de fractură în macro-economia lecturii este reprezentat la noi de începutul școlii. Un început al școlii, cu flori și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *