Upload, like and share: ironia artistică, o terapie existențială

Imaginarul pandemic pare să se fi infiltrat deja în habitudinile noastre de comunicare. Devenite parcă peste noapte simboluri ale unei noi crize planetare, masca de protecție, gesturile de distanțare socială care au schimbat modul în care salutăm și interacționăm fizic cu semenii noștri, cuvinte precum „pozitiv” au colonizat mediatic atât spațiul public, cât și pe cel privat, ștergând granițele dintre cele două. Perioada stării de urgență, care a durat în România din luna martie și până în luna mai a anului 2020, a bulversat și mai mult obișnuințele noastre de comunicare socială, de producție și de consum. Spațiul virtual a devenit singurul spațiu necontaminat, în care productivitatea a devenit posibilă, iar consumul cultural a putut continua. Straneitatea strămutării corpurilor individuale și reconfigurarea corpului social în spațiul propice interacțiunii mediate digital, a rețelelor de comunicare de tipul mediilor sociale, dublată de consumul avid de știri, avalanșa de imagini ale sanitarizării orașelor a transformat individul obișnuit într-un producător sau cel puțin, reproducător de semne, de iconuri, de imagini, cu fiecare click, share sau like. Iar consumul și producția au început să se suprapună. 

Foto: Radu Carnariu

Expoziția propusă de Radu Carnariu la galeria Tonitza din Iași, cu titlul ironic „Visul unei nopți de carantină”, abordează în maniera sa caracteristică, ireverențioasă și jucăușă, problemele sociale, anxietățile existențiale și alienarea involuntară generate de pandemia provocată de virusul SARS-COV-2. 

Foto: Radu Carnariu

Citatul shakespearian voluntar alterat de artist este emblematic pentru modul în care Radu Carnariu lucrează, inspirându-se din vocabularul artistic al postmodernismului. Parodia, pastișa, aproprierea, montajul unor fragmente de imagini extrase din imaginarul popular sunt toate mijloace de comunicare care se regăsesc în lucrările sale. Acestea combină figurativul și abstracția, desenul de factură grafică, ce amintește de imaginarul jocurilor video, dar și de arta Pop, în speță cea britanică, cu extensia murală, deseori, artistul preferând să iasă din mediul picturii și să își grupeze unele lucrări pentru a construi instalații picturale complexe, formate din mai multe panouri. Combinația ludică a unor imagini ale consumului cu iconuri ale culturii digitale reamintește de discursul pictural al artiștilor Sots Art din anii 1970-1980, ce exprimau întâlnirea dintre două ideologii: cea a consumului capitalist și cea a socialismului utopic. Scoțând din ecuație imaginarul socialist, omul al cărui cap se transformă suprarealist într-un @ la marginea unui câmp de informații digitale împărtășește similitudini de construcție cu imaginea lui Mickey Mouse purtat de mână de Lenin și de Isus Christos în faimoasa sculptură a lui Alexander Kosolapov. 

Foto: Radu Carnariu

Expoziția propusă de Radu Carnariu se așează, în cuvintele sale, în sfera „clinicului”, a analizei cu mijloace artistice a simptomelor și maladiilor societății contemporane. Este un tip de artă critică ce combină parcă „criticul” și „cinicul”. Este de apreciat curajul cu care acesta abordează această condiție a vieții noastre recente de strictă actualitate, precum și mesajul de fals optimism pe care tablourile sale îl transmit prin cromatica lor strălucitoare, bogată și care disimulează depresia sau exasperarea pe care personajele sale anonime o ilustrează. Radu Carnariu privește arta ca pe o terapie existențială. Și ne invită să o privim, la rândul nostru, pentru a ne detașa, temporar, de propriile noastre emoții. 

Foto: Radu Carnariu
Foto: Radu Carnariu
Publicat în Arte vizuale, CulturăRecomandat0 recomandări

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag