A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic, e o absurditate şi o utopie; şi, din punct de vedere politic, este o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor.
Eugeniu Coșeriu
Agențiile de știri, canalele de televiziune și presa online au difuzat în seara zilei de 2 martie 2023 reportaje de la ședința Parlamentului Republicii Moldova, însoțite de secvențe filmate care au surprins încăierarea dintre parlamentarii fracției majoritare PAS (Partidul Acțiune și Solidaritate) și cei din opoziție (BSC ‒ Blocul socialiștilor și comuniștilor) pe motive lingvistice. În acea zi, în ședința Parlamentului de la Chișinău, desfășurată într-o atmosferă de animozitate, s-a discutat pe marginea proiectului de înlocuire a sintagmei limba moldovenească din legislația Republicii Moldova cu limba română, proiect depus de deputații Partidului Acțiune și Solidaritate cu câteva zile înainte. În semn de protest, oponenții lor, socialiștii și comuniștii, au blocat tribuna Legislativului cu pancarte și au scandat „Plecați”, „Nu vă bateți joc
de Constituție”, „Moldova, limbă moldovenească, moldovenism”.
Cu toate acestea, deputații PAS au avut câștig de cauză, proiectul fiind votat în primă lectură de 56 de deputați. În consecință, în termen de 30 de zile, sintagma „limba română” va substitui „limba moldovenească” în legislație, iar eufemismele „limba oficială”, „limba de stat” și „limba maternă” vor fi înlocuite cu „limba română”. Totodată, sărbătoarea națională „Limba noastră”, așa cum este denumită în prezent în Hotărârea Parlamentului cu privire la zilele comemorative, se va numi „Limba română”.
În realitate, sunt primii pași în direcția impunerii limbii române în actele oficiale ale Republicii Moldova, întrucât este vorba doar de „implementarea deciziei Curții Constituționale din 5 decembrie 2013”. Dezideratul de a înlocui așa-zisa limbă moldovenească din Constituție cu sintagma adecvată limbă română a trenat în societatea moldoveană aproape un deceniu. Fiind demarat în 5 decembrie 2013, atunci când CC de la Chișinău a decis că Declarația de independență din 27 august 1991 are prioritate asupra Constituției, acest demers nu a fost dus la bun sfârșit, deoarece nu putea fi discutat în Parlament, cu toate tentativele elitelor intelectuale și a lingviștilor de la Chișinău de a impune glotonimul limba română. Totodată, decizia vine în consonanță cu solicitarea repetată a Academiei de Științe a Moldovei de a restabili adevărul științific și istoric în ce privește denumirea limbii.
Între timp, importanța deciziei din 2 martie a fost remarcată și salutată de mulți comentatori, de cetățeni ai Republicii Moldova, de internauți etc. De cealaltă parte a baricadei, în presa din Federația Rusă și în cea moldovenistă din Republica Moldova acestui demers i s-a dat o coloratură politică, unii dintre comentatori denigrând patrimoniul identitar românesc și exagerând pericolele care ar putea să ia amploare în urma punerii în drepturi a limbii române.
Lichidarea statalității?
Rămâi fără replică: România a vrut să se debaraseze de limba moldovenească, așa se numește articolul semnat de Xenia Loghinova, care a apărut în cotidianul Izvestia. Autoarea explică cititorilor că prin decizia din 2 martie se manifestă și mai mult dependența Chișinăului de București. Mai multe texte despre subiectul în cauză a difuzat Agenția RIA Novosti. Astfel, într-un reportaj transmis de Mihai Karauș de la Tiraspol se prezintă reacția Uniunii moldovenilor din stânga Nistrului la decizia Parlamentului de la Chișinău. „Dacă denumirea de limbă moldovenească dispare din legislația Republicii Moldova, noi, moldovenii, vom fi lipsiți de elementul principal al conștiinței noastre de neam”, declara Serghei Sandu, președintele respectivei uniuni. Întrebându-se retoric ce va urma după asta, tot el răspunde: „probabil că țara nu se va mai numi Republica Moldova, ci un fel de sub-Românie.
Articolul lui Maxim Sokolov, Chișinăul renunță la limba moldovenească, difuzat tot de Agenția RIA Novosti, conține date referitoare la istoria limbii „moldovenești”, care ar fi mult mai veche decât cea a limbii române (moldoveneasca ar fi bunica limbii române, în opinia autorului). Politicianul a prezis lichidarea statalității moldovenești reprezintă opinia lui Veaceslav Perju, difuzată tot de RIA Novosti, care crede că următorul pas după „interzicerea limbii moldovenești în Republica Moldova va fi lichidarea statalității moldovenești”. În viziunea sa, partidul de guvernământ acționează antidemocratic și sfidează realitățile istorice. Astfel, între întemeierea principatului Moldova (1359) și unirea celor 2 principate (1859), declară el, sunt exact 500 de ani. Or, conform cercetărilor lingvistice, sintagma „limba română” ar fi apărut doar după 1812, când teritoriul dintre Prut și Nistru trecuse deja sub controlul Imperiului Rus. Tocmai în acest interval, în dreapta Prutului a început să se formeze o etnie diferită, numită ulterior românească.
Semnând articolul Substituirea limbii „moldovenești” prin „română” poate duce la destabilizare, politologul Jan Lisnevskij scrie și susține în Bloknot-Moldova că în urma cercetării sale pe această temă, a constatat că 90,7% (47 de experți din 22 de țări) consideră că schimbarea denumirii limbii în Constituție, în condițiile actuale de tensiune geo-politică, va conduce la destabilizarea situației în țară. Societatea se va diviza, vor începe proteste în Găgăuzia, în Transnistria, în nordul Moldovei.
Revolta Moscovei și moldoveniștii locali
„Noi suntem revoltați de revolta Rusiei” este titlul unei știri difuzate de Serviciul de presă al Ministerului de externe al Federației Ruse pentru Agenția RIA Novosti. Fraza îi aparține lui Nicu Popescu, Ministrul de externe al Republicii Moldova. Cert este că Maria Zaharova, reprezentanta oficială a Ministerului de externe al Federației Ruse, a etichetat votul din 2 martie din Parlamentul Republicii Moldova pe canalul său de Telegram drept „o adevărată promovare a democrației în stil american. Pe timpul lui Sandu, Moldova renunță la limba sa maternă”. Or, replica ministrului de Externe al Moldovei a fost promptă: „Această decizie ne aparține nouă! Noi suntem indignați de revolta Federației Ruse! Limba în care noi vorbim este a noastră! Decizia cum să denumim această limbă ne aparține nouă și absolut nicio altă țară din lume nu are vreun drept juridic sau moral să comenteze acest fapt”. Afirmațiile au fost făcute în cadrul unei conferințe de presă din 4 martie. „În Republica Moldova se vorbește românește. Moldova are istorie comună, cultură comună și limbă comună cu România. Inclusiv din aceste considerente, Moldova face parte din familia europeană. Noi vom adera la Uniunea Europeană, indiferent de comentariile din partea altor țări”, a mai adăugat ministrul Nicu Popescu.
În 7 martie și Igor Grosu, președintele Parlamentului de la Chișinău, îi dă o replică Mariei Zaharova, precizând că înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” este o decizie tardivă, dar necesară: „Mai bine mai târziu, decât niciodată. Limba română e la ea acasă și ea e română. Denumirea limbii, istoriei, țării este o chestiune internă a Republicii Moldova”. El a adăugat că proiectul de lege care introduce sintagma „limba română” oficial în legislația națională este unul perfect legal. Indignat de reacția Mariei Zaharova, șeful Legislativului de la Chișinău postulează: „Pentru cei cu apucături de frați mai mari, imperialiști care toată viața au dat indicații altora cum să vorbească […], îi rog să se abțină și să ne lase în pace. Este o denumire științifică, e dovedit că se numește limba română”.
În ce privește reacția unor politicieni de la Chișinău, care s-au opus inițiativei PAS, sunt emblematice atitudinile a doi deputați care explică „din interior” situația politică și lingvistică pentru publicul de limba rusă. Astfel, Bogdan Țârdea, într-un amplu interviu pe Zoom ‒ România absoarbe Moldova, folosind o strategie lentă – pentru Baltnews (platforma rușilor din țările baltice), relatează că pericolul unirii cu România este iminent și el se manifestă prin acordarea cetățeniei române locuitorilor din Republica Moldova. Iar Vasile Bolea, în interviul intitulat În Parlament a avut loc o încăierare din cauza limbii moldovenești, consideră că adoptarea proiectului de lege cu privire la schimbarea denumiri limbii în română poate avea consecințe grave asupra statalității Republicii Moldova. Prin procedura din 2 martie, „cei de la PAS pot afirma că textul Constituției s-a învechit sau că Moldova nu mai există ca stat. Partidul socialiștilor nu va permite așa ceva”. (inosmi.ru)
Un pic de istorie: Homo Moldovanus Sovietic
Pe 6 martie, în fața Curții Constituționale de la Chișinău, deputați din Blocul Comuniștilor și Socialiștilor au organizat un miting de protest, „în apărarea Constituției Republicii Moldova”. Scandând că ei sunt moldoveni, că „trăiesc în propria lor țară – Republica Moldova” și că „vorbesc propria lor limbă – moldovenească”, participanții la protest și-au manifestat indignarea față de hotărârea din 2 martie.
Vladimir Voronin, fost președinte al Republicii Moldova și deputat BCS, a declarat că „în condițiile unei crize socio-economice profunde, autoritățile care au promis cetățenilor vremuri bune nu au găsit nimic mai bun decât să se ocupe de denumirea limbii. Iar dacă PAS vrea să schimbe Constituția, atunci trebuie să convoace un referendum republican pentru ca fiecare cetățean să-și expună opinia”. Considerând că „brigada funerară PAS încearcă să omoare totul în țară”, inclusiv sufletul oamenilor, Voronin a avertizat că „dacă vor adopta această lege în a doua lectură, vom ieși din nou să ne apărăm limba”.
Participanții la miting au purtat pancarte pe care scria: „Trăiască Moldova și limba moldovenească!” „Respectați Constituția!”, „Moldova, Moldoveni, Moldovenesc!”.
Această triadă reprezintă nucleul identității moldovenești care a fost construită de bolșevici în 1924, în fosta Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (actuala Transnistrie), ca pretext pentru a putea anexa ulterior și Basarabia. Exegeții susțin că politica sovietică din fosta RSSM s-a deosebit de celelalte republici prin faptul că niciunde nu a mai fost edificat un proiect identitar, conceput ca o alternativă la identitatea deja existentă. „Homo Moldovanus Sovietic, ca varietate a lui Homo Sovieticus, a fost gândit din capul locului ca o entitate umană total diferită de român și împotriva a tot ceea ce e românesc”. (Octavian Țîcu, Homo Moldovanus Sovietic, Teorii și practici de construcție identitară în R(A)SSM (1924-1989), ed. ARC, Chișinău, 2019).
Teoria celor două limbi romanice de est – „moldoveneasca” și româna – elaborată meticulos de arhitecții sovietici ai națiunilor și-a lăsat amprenta în mentalul colectiv al basarabenilor, mai ales că partidul socialiștilor și cel al comuniștilor o valorifică din plin. Ca atare, „limba moldovenească diferită de română este o himeră născocită în Transnistria” (Eugen Coșeriu). Dacă odinioară limba moldovenească era un construct stalinist, care avea la bază ideea vehiculată de Proletkult a unei limbi simple, proletare, ea nefiind altceva decât o română cu un vocabular extrem de redus și rusificat, cu o sintaxă rudimentară – „clasa proletară nu vorbește cu subordonate” – și scrisă cu grafie chirilică (am dat această definiție „limbii moldovenești” în volumul meu, Limba română – „între paranteze?”, Chișinău, ARC, 2013, p.18), treptat, începând cu anii ’60-’70 ai secolului XX, filologii de la Chișinău se orientau spre normele limbii române, folosind DEX-ul clandestin. Odată cu adoptarea legislației lingvistice în 31 august 1989, situația s-a schimbat radical, deși sintagma „limba română” a putut fi introdusă abia în Declarația de independență din 27 august 1991. În Apelul către Parlamentul Republicii Moldova al participanților la cel de-al V-lea Congres al Filologilor Români, desfășurat în iunie 1994 la Iași și Chișinău, se afirma că „Limba română este unica reprezentantă actuală a latinității orientale, oriunde ar fi întrebuințată ca limbă de stat, limbă de cultură, limbă de comunicare”. După 29 de ani, limba română intră definitiv în drepturile sale firești.
