Wes Side Story: Despre obsesia unei generații întregi față de opera și estetica unui regizor de film

Dacă tinerii interesați de cultură de la începutul secolului XXI și-ar putea constitui propria utopie arhitecturală, așa cum brazilienii anilor 60 au apelat la Oscar Nimeyer pentru a le proiecta noua capitală, aceasta ar fi caracterizată de simetria și combinațiile cromatice aparte ale cadrelor lui Wes Anderson, regizorul care prin estetica filmelor sale și prin umorul său tocilăresc, întruchipează cel mai bine gusturile cinematice ale hipsterilor de pe tot parcursul globului. A devenit un clișeu ca, întâlnind un tânăr cu ochelari retro, vanși și cărarea frizurii trasate perfect, el să invoce vreuna din peliculele acestui maestru al narațiunii și al vizualului. De ce? Cred că prin stilul său foarte distinctiv, Wes Anderson a reușit să facă o generație întreagă să se identifice cu filmele sale, tinerii văzând în exprimarea preferinței față de creația sa un mod de a se diferenția față de cultura mainstream, exprimându-și astfel originalitatea, individualitatea și bunul gust.

Există mai multe motive pentru care viziunea lui Wes Anderson a rezonat atât de bine cu spiritul generației care l-a succedat. În primul rând, personajele, poveștile și imaginea filmelor sale au reușit să transpună într-o manieră inedită și atrăgătoare spiritul nerdy al persoanelor pe care, dacă ar fi să apelăm la un clișeu, le-am putea denumi hipsteri. Practic, Wes Anderson a reunit sub umbrela stilului său distinctiv mai multe puncte de interes ale membrilor mișcării counterculture.

Estetica Andersoniană, cel mai important punct de atracție ale filmelor creatorului său, a devenit un fetish pentru cei care își afirmă unicitatea îmbrăcându-se altfel decât consumatorii de cultură de masă. Cromatica pastelată sau saturată a cadrelor sale s-a dovedit a fi perfectă pentru Instagram… Un adevărat trend a luat naștere pe internet, un echivalent în cultura de nișă al compozițiilor fotografice kardashiene din mainstream. Această tendință a generat propriul hashtag (#accidentallywesandreson) și a inspirat o serie de creații în alte domenii decât celui cinematic, precum moda sau designul de produs. În România de exemplu combinațiile de culori specifice lui Wes Anderson a fost preluată de creatorul Alexandru Adam pentru una din colecțiile sale de pantofi sport.

Un alt punct de atracție al filmelor celebrului regizor american este umorul aparte care le caracterizează. Un amestec de duioșie și de ironie în pur stil millenial definește toate peliculele lui Wes Anderson, de la Bottle Rocket la The French Dispatch. Acest spirit tocilăresc transpus într-un concept cool, atrăgător a atins o coardă sensibilă în inimile  multor oameni care se simțeau oarecum nelalocul lor în peisajul culturii de masă. Prin creația sa, omul din spatele filmelor The Grand Budapest Hotel și The Darjeeling Limited, ne demonstrează că poți să îți urmezi pasiunile, oricât de diferite ar fi ele de ale celorlalți, că o poți lua în direcția pe care ți-o dorești, indiferent de unde se îndreaptă cei din jurul tău, și să fii în același timp dezirabil, capabil de a dobândi aprecierea persoanelor potrivite. Pe scurt, Wes Anderson a inventat un tip de cool accesibil șoarecilor de bibliotecă după ce părăsesc liceul și se înscriu la Facultatea de Litere, Academia de Film sau Universitatea de Arte. El a ilustrat în repetate rânduri latura înduioșătoare a persoanelor care nu-și pot găsi locul, transformându-le nesiguranța și stângăcia în sursa unui umor delicat, care încurajează afecțiunea și empatia, nu disprețul.

Dată fiind nevoia firească oamenilor de a forma grupuri pe baza ariilor comune de interese, grupuri cu care să se identifice și care să le confere un sentiment de securitate, opera lui Wes Anderson a devenit un magnet în jurul căruia se reunesc fanii săi de pe tot cuprinsul globului, formând o comunitate diversă și unitară în același timp. Cred că unul din punctele de atracție principale legate de filmele marelui regizor este tocmai confirmarea acestei nevoi de apartentență, dublată de un anume cool factor pe care menționarea filmelor lui Wes Anderson într-o conversație o conferă vorbitorului. Din ipostaza sa de consumator, fiecare individ va fi atras de acele produse care îl vor promova la rândul lor atunci când va aduce vorba despre ele față de cei cunoscuți. Cred că acesta este mecanismului din spatele efectului de domino care îl face pe aproape orice hipster care se respectă să aducă cromatica lui Wes Anderson în discuție.

Un alt semnificativ este umanitatea personajelor și poveștilor lui Anderson. Puține pelicule ale ultimilor 20 de ani au fost mai înduioșătoare decât Moonrise Kingdom sau Isle of Dogs. De cele mai multe ori tema primordială este cea familială. Relațiile dintre părinți și copii sau între partenerii cuplului sunt întotdeauna defectuase în viziunea lui Wes Anderson. Tocmai această disfuncție relațională este însă sursa caracterului universal uman al situațiilor ilustrate. La fel ca în lumea reală, interacțiunile din cadrul familiilor create de marele regizor sunt marcate de neînțelegeri și dezamăgiri profunde. Familia devine o sursă de alienare, iar fuga sau călătoria cu scop de restabilire al echilibrului pierdut reprezintă un resort narativ des întâlnit de-a lungul celor mai bine de 20 de ani de creație cinematică.

Filmele lui Wes Anderson reprezintă transpunerea în cinematic a imaginii pe care dorește să o adopte orice tânăr care se vede pe sine drept cult și în același timp cool. Celebrul regizor abordează într-o manieră jucăușă, umoristică teme intelectuale profunde. Este de discutat dacă o mare parte din admiratorii săi înțeleg de fapt adâncimile care se ascund în spatele cadrelor plate, simetrice și pastelate. Totuși, trebuie recunoscut că până și o apreciere la nivel superficial al operei andersoniene reprezintă un pas în direcția potrivită și la nivel general are rolul de a educa gusturile publicului. Wes Anderson a reușit ceea ce mai mulți creatori de cultură ai zilelor noastre ar trebui să își propună: să își exprime ideile într-o manieră modernă, inedită, actuală astfel încât să rezoneze cu gusturile noilor generații. Într-adevăr, de multe ori peliculele celebrului regizor au o estetică retro. Totuși, este vorba despre un retro reinventat, care întruchipează imaginea idealizată a modei trecutului, imagine care de altfel este adoptată de numeroși hipsteri și în ceea ce privește stilul lor personal.

Trebuie de asemenea menționat că filmele lui Wes Anderson sunt deosebit de bine realizate. Grație priceperii echipelor din spatele acestor pelicule, este foarte plăcut să le vizionezi. Personal, trebuie să mărturisesc că puține filme m-au prins la fel de tare ca The Grand Budapest Hotel. Acțiunea are o anume curgere, astfel încât atenția ta cu siguranță va fi absorbită de înșiruirea de evenimente. La această calitate trebuie să adăugăm jocul actorilor, întotdeauna la mare înălțime. De altfel, filmele lui Wes Anderson au reunit întotdeauna actori de marcă.

Este această dragoste a hipsterilor pentru filmele lui Wes Anderson pe deplin sinceră? Sau implică ea într-o anumită măsură simularea intelectualității în scopul de gratificare a propriei vanități și de câștigare a admirației celorlalți? Dincolo de aceste discuții, forța de atracție pe care o poate avea orice produs cultural de fel de inedit și de calitativ ca filmele lui Wes Anderson nu poate fi negată. Unul din meritele celebrului regizor este acela de a fi creat un colț colorat, cu o arhitectură singulară, în peisajul cinematic contemporan. Cred că exemplul său ar trebui să reprezinte o motivație pentru artiștii tinerei generații de a-și urma interesele și de a-și descoperi stilul!

Foto: www.indiewire.com

Publicat în Cultură, FilmRecomandat0 recomandări

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *