pentru Simona Popescu
Ce să scriu despre tine,
Crocus flavus,
Mai apetisantă decât budinca de vanilie
Pe care mâinile ei mi-o aduceau altădată?
Și despre tine, brândușă purpurie
Cu stamine portocalii?
Înăuntru abolești gravitația &
Institui o cromatică adictivă. În capsula ta
Halucinează bondari, viespi mărunțele.
Ce să scriu despre tine, ghiocel montan,
Sau despre tine, Crocus caeruleus?
Ce mâini v-au plantat pe stâncărie, aici?
Orice scriu nu fac decât să te trădez,
Prietena mea apetisantă și otrăvitoare,
Crocus vernus…
Sunt guarani. Ascult cum,
Picătură cu picătură,
Pe frunză, sub frunză,
De-a lungul stolonilor
Se adună cascada.
Râul e mic (dar spectaculos) și
Stoarce acid rock din trovanți.
Eu îl urmez mereu cu privirea
Până dispare ca un dragon înjunghiat.
Și despre oamenii care-l canalizează
Subteran ce să scriu? Esofagul meu
E doar o brândușă purpurie de ură.
Deznădejdea mea, chiparosul de baltă
Înrădăcinat lângă pondul
Mai totdeauna secat.
Nemesisul meu, sequoia
Care aici nu atinge înălțimea visată.
Ce să scriu despre tine, untișor, merișor,
Despre viorelele caste și analfabete?
ACOLO ai lintiță, hyacint african.
ACOLO ai nuferi amazonieni.
Paraziți suprafertilizați
Atârnă din mangrove.
ACOLO e pacea, spectaculoasă & tremurătoare,
Peste poporul guppy:
„Hai aici, Hai aici! Când nu mai poți,
Dizolvă neuroleptice în paharul de jameson,
Când nu mai poți, lasă dracului îmbufnarea
Și vanitatea și vino aici, vino aici!”
